Telescop optic.html

Telescop cu refracţie.

Instrument optic folosit indeosebi in astronomie pentru observarea obiectelor cereşti. Există două tipuri principale de telescoape după principiul de funcţionare: reflector şi refractor. În telescopul reflector imaginea observată este reflectată de o oglindă intr-un sistem de prisme si apoi la o lentilă ocular, aşezata de obicei pe partea laterală a instrumentului. În telescopul refractor se foloseşte refracţia în lentile.

modifică Tipuri de telescop

modifică Telescop optic

Telescoape

Telescopul optic (din gr. tele = departe, skopein = a cerceta, a examina) este un instrument optic folosit în astronomie pentru observarea corpurilor cereşti. Acesta a fost inventat de Galileo Galilei

Telescopul optic formează imagini ale cerului relativ apropiate şi măreşte luminozitatea aparentă a aştrilor, permiţând distingerea detaliilor şi observarea a mult mai multor stele decât cu ochiul liber.

Obiectivul telescopului este constituit dintr-o oglindă (sau un sistem de oglinzi) de sticlă metalizată de formă paraboloidală, care poate atinge chiar şi 11 m în diametru. Cu ajutorul unei oglinzi plane sau curbe, imaginea dată de obiectiv este îndreptată spre un ocular.

Comparativ cu luneta astronomică , telescopul are ca avantaje:

posibilitatea construirii obiectivelor de diametre mari;
lipsa aberaţiilor cromatice ;
efecte de difracţie mai mici;
putere separatoare şi grosisment superior .

Telescopul optic poate fi utilizat atât pentru observarea directă, cât şi pentru cercetări fotografice sau spectroscopice .

La perfecţionarea telescopului au contribuit, printre alţii, Cassegrain, W. Herschel, J. Herschel, Foucault, Schmidt.

modifică Bibliografie

Dicţionar enciclopedic român, Editura Politică, Bucureşti, 1966.

modifică Vezi şi

modifică Legături externe

Tipuri de telescop

Acest articol despre astronomie este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea sa!