Plan de conturi.html
 
| ca | de | en | es | fr | it | nl | no | pl | pt | ru | ro | fi | sv | tr | vo |


 

 Acest articol sau această secţiune pare să conţină cercetare originală.
Dacă articolul nu poate fi rescris conform politicii Wikipedia, atunci trebuie şters.
Acest articol sau această secţiune trebuie pus(ă) în formatul standard.
Ştergeţi eticheta la încheierea standardizării.
Acest articol a fost etichetat în mai 2008
Acest articol este scris parţial sau în întregime fără diacritice.
Puteţi da chiar dumneavoastră o mână de ajutor.

Planul de conturi reprezintă un sistem de clasificare constând dintr-o listă a tuturor conturilor folosite de o entitate economică, ordonate după conţinutul economic şi funcţia contabilă.

Cuprins

modifică Planul de conturi

modifică Contul

Pentru detalii, vezi articolul  cont contabilvezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Contul este o socoteală scrisă – aşa a zis Luca Paciolo - prezentat într-o formă specifică, duală – partea stângă denumită „debit” şi partea dreaptă denumită „credit”-; conturile sunt „de activ” şi „de pasiv” (mai sunt şi unele ”bifuncţionale”) în funcţie de conţinutul lor economic; fiecare cont are un simbol şi o denumire clară – aşa cum sunt sistematizate în „tablou”, au „rulaje” (debitoare şi creditoare), „solduri” iniţiale şi finale

modifică Sistemul conturilor

Standardele internaţionale de contabilitate cercetează şi argumentează ştiinţific evenimentele şi soluţiile corespunzătoare, evident într-un câmp de rezoluţii alternative, aşa că atunci când trecem la utilizarea practică a conturilor trebuie să avem în vedere că orice cont se circumscrie într-un anume perimetru, într-un "cadru general" denumit şi "Plan contabil general", construit şi el după o serie de reguli specifice care ţin seama de funcţionalitatea conturilor, de conţinutul lor economic, de acoperirea necesităţilor de informare, de calcul şi control economic etc. În cadrul standardelor de contabilitate, planul contabil general reprezintă "platforma" de lansare a întregului mecanism de reprezentare şi calcul al situaţiei patrimoniale şi al rezultatelor obţinute. Fiecare cont dimensionat în cadrul planului se delimitează ca o pistă pe care aleargă datele în vederea constituirii indicatorilor economici şi financiari necesari în gestiune şi comunicare, în măsurarea poziţiei financiare şi a performanţelor. În structura sa cea mai generală conturile sunt sistematizate, înainte de toate, pe clase omogene cu o adresă clar delimitată. Dacă analizăm această structură aşa cum este ea reglementată în România, în consens cu normele internaţionale de contabilitate, constatăm următorul tablou al conturilor (valabil pentru orice tip de persoană juridică, eventualele paricularităţi regăsindu-se în interiorul claselor):

  • clasa 1: Conturi de capitaluri (inclusiv rezultate)
  • clasa 2: Conturi de active imobilizate
  • clasa 3: Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie
  • clasa 4: Conturi de terţi (decontări),
  • clasa 5: Conturi de trezorerie
  • clasa 6: Conturi de cheltuieli
  • clasa 7: Conturi de venituri
  • clasa 8: Conturi speciale
  • clasa 9: Conturi interne de gestiune

În ansamblul acestei structuri, semnificaţia codificării (simbolizării) grupelor şi a conturilor este şi ea evidentă. Câteva repere sunt interesante de reţinut: - terminaţiile grupelor de la 0 la 8 permit clasificarea operaţiilor conform unor criterii generale: în activul bilanţier - în funcţie de destinaţia sau natura economică a bunurilor; în contul de "profit şi pierdere" - în funcţie de natura cheltuielilor şi a veniturilor pe seama cărora se formează rezultatul exerciţiului; - pentru grupele de conturi afectate activului bilanţier terminaţiile 9 (inclusiv grupa 28) indică provizioanele pentru deprecierea activelor corespunzătoare claselor 2 - 5; - o serie de grupe de conturi sunt perfect simbolizate prin corelaţiile absolute dintre ele: gr. 66 - "cheltuieli financiare" şi gr. 76 "venituri financiare", sau gr. 67 - "cheltuieli excepţionale" şi gr. 77 "venituri excepţionale" etc.;

- în cazul conturilor şi subconturilor de bilanţ sau de cheltuieli şi venituri, terminaţiile „9” permit să se identifice operaţiile de sens contrar celor care în mod normal sunt acoperite prin contul de nivel imediat superior sau prin contul de acelaşi nivel, cu terminaţia de la 0 la 8.

Pentru sistematizarea conturilor şi ierarhizarea claselor (grupelor s-a folosit "criteriul bilanţier" conform căruia conturile sunt clasificate şi ordonate în raport de structurile de activ şi pasiv, venituri şi cheltuieli, delimitate şi "aliniate" în bilanţul contabil, contul de profit şi pierderi, anexele la bilanţ. Procedând astfel, se realizează o legătură directă între contabilitatea curentă financiară şi situaţiile de sinteză financiar-contabile; între sistemul de conturi şi bilanţul contabil, necesară conducerii operative când informaţia "caldă" se culege din conturi fără a mai aştepta sinteza prin bilanţ. "Tabloul conturilor" este oricum mai complex şi mai vechi decât "tabloul elementelor" să zicem. Aşa cum în tabloul lui Mendeleev dacă ai anumite supoziţii găseşti locul în care se află elementul chimic nou descoperit sau prezumat, tot astfel în "tabloul lui Luca Paciolo" găseşti contul de care ai nevoie sau, dacă economia reală o cere, îl poţi imagina. Şi poate în acest domeniu cel mai bun exemplu ni-l oferă instituţiile publice, unde, nu de puţine ori, trebuiesc căutate „nişte” de plantare a unor conturi specifice pentru diverse evenimente temporare precum finanţările comunitare, fondurile cu destinaţie specială, separarea imobilizărilor supuse amortizării de cele neamortizabile şi încă altele.

modifică Cadrul general

Acquis-ul comunitar este obligatoriu pentru toate tarile membre ale U.E.,iar prevederile sale fundamentale se refera indeosebi la finantele publice,contabilitate si audit (financiar si public intern). In materie de Contabilitate problemele sunt deosebit de grele,mai ales pentru tarile care au aderat in ultimile doua valuri,pentru ca se cer restructurate legislativ multe domenii economice, iar toate trebuiesc si invatate.

In 2008, exista 5 Directive care au modificat din temelii si administreaza standardele contabile si de raportare financiara]] (IFRS) pentru urmatoarele segmente contabile:

contabilitatea companiilor,corporatiilor,marilor firme;
contabilitatea intreprinderilor mici si mijlocii;
contabilitatea bancara;
contabilitatea asigurarilor-reasigurarilor; si
contabilitatea institutiilor publice.

modifică Bibliografie

  • I.A.S. - International Accounting Standard, publicat în volum, succesiv din 2000 până în 2007, Editura Economica,cod ISBN nr.973.590.264.8;
  • I.F.R.S. - Standardele Internaţionale de Contabilitate si Raportare Financiară, (comentate de Barry J.Epstein siE.K.Jermakovicz),BMT PUBLISHINGHOUSE,2007 ;ISBN 978-973-87371-6-7;
  • Directiva a Opta a Consiliului Europei nr. 84/253/EEC, Supliment pe C.D. la revista „Auditul financiar”nr.5/2006;
  • Drumul spre Europa- Program de Reformă a contabilităţii şi de întărire Instituţională. Documentar elaborat de Banca Mondială pentru România,2006;Supliment pe C.D. revista Auditul financiar" nr.4 /2007
  • Parlamentul Romaniei-Camera deputatilor: Reglementări contabile conforme cu Directivele a IV-a şi a VII-a a Comunităţii Economice Europene; (publicate în volum), 2005;
  • Ordinul ministrului finantelor publice nr.1752/17 nov.2005 (publicat in Mon.Oficial nr.1080 bis din 30 nov.2005 pentru aprobarea” Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene si Reglementarile contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunitatii Economice Europene".
  • "Planul contabil pentru sistemul bancar” -Ord.min.fin.publice.nr.1418/1997 si Regulamentul B.N.R.nr.3/1995,ambele actualizate in 2006) pentru „aprobarea Planului contabil pentru sistemulbancar;
  • Comisia de Supraveghere a Asigurarilor: Ordinul nr.3129/21.12.2005, publicat inMon.Oficial nr.1187/29.12.2005 pentru aprobarea „reglementarilor contabileconforme cu directivele europene specifice domeniului asigurarilor.
  • "Planul de conturi pentru persoanele juridice fara scop patrimonial", aprobat prin Ordinul min.fin..publice nr.1829/2003 (actualizat 2006), Mon.Oficial nr.1080/2005;
  • "Planul de conturi general pentru instituţiile publice", aprobat prin Ord.min.publice.nr.1917/2005 (Mon.Oficial nr.1186 bis/29 dec.2005 si modificat prin Ord.min.fin.publice nr.556/2006(Mon.Of.nr.439/22mai 2006).
  • Drăgan C. M.si Puchita,V. - Contabilitatea generala, vol.I, Editura Academiei S.G., 1968;
  • Dragan C.M. – Bazele contabilitatii, Editura Contconsult – The European Audit,1995;
  • Dragan, C.M. – Noile orizonturi ale contabilitatii, Editura Economica,2008 (in curs de aparitie).
  • C.M.DRAGAN - "Contabilitatea Administratiei Publice armonizata cu standardele internationale"; Editor A.SE.S.C.,Bucuresti,2004 ;ISBN 973-0-03360-9.

modifică Legături externe

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Planul de conturi românesc


 Acest articol din domeniul economiei este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui.
All Right Reserved © 2007, Designed by Stylish Blog.