Noul Testament.html



Noul Testament este a doua parte a Bibliei care 27 de cărţi. Prima parte a Bibliei este Biblia ebraică, denumită de creştini Vechiul Testament. Noul Testament este un element fundamental al civilizaţiei creştine.

modifică Titlu

Mai este numit uneori Testamentul grecesc sau Scripturile greceşti, întrucât a fost scris în limba greacă. Este vorba despre greaca „koine dialektos”, limba care s-a vorbit în bazinul mediteraneean începând cu epoca lui Alexandru cel Mare (sec. IV î.d. Hr.) şi până în jurul anului 500 d. Hr. ^[1]. Termenul este o traducere a latinului Novum Testamentum, care corespunde cu originalul grecesc Ἡ Καινή Διαθήκη, adică „Noul Legământ” sau „Noul Testament”. Noul Testament termenul este folosit pentru a descrie credinţa creştinilor în Isus Cristos în contrast cu iudaismul vetero-testamentar şi contemporan (vezi 2 Corintieni 3:6-15; Evrei 9:15-20). Abia apoi va ajunge să desemneze o colecţie anume de 27 de cărţi.

modifică Cărţi

• Evangheliile
  • Evangheliile sinoptice
    • Matei
    • Marcu
    • Luca
• Ioan

• Faptele Apostolilor
• Epistolele pauline
  • Romani
  • 1 Corinteni
  • 2 Corinteni
  • Galateni
  • Efeseni
  • Filipeni
  • Coloseni
  • 1 Tesaloniceni
  • 2 Tesaloniceni
  • Epistolele pastorale
    • 1 Timotei
    • 2 Timotei
    • Tit
  • Filimon
  • Evrei
• Epistolele catolice
  • Iacob
  • 1 Petru
  • 2 Petru
  • 1 Ioan
  • 2 Ioan
  • 3 Ioan
  • Iuda
• Apocalipsa

modifică Manuscrisele Noului Testament

Sunt cunoscute aproximativ 250 de manuscrise unciale pe pergament, prin care s-a transmis textul originar al Noului Testament^[2]. Cele mai importante manuscrise sunt:

• Codex Sinaiticus (Alef/S 01), sec. IV, păstrat la British Museum;
• Codex Alexandrinus (A 02), sec. V, păstrat la British Library;
• Codex Vaticanus (B 03), sec. IV, păstrat în Biblioteca Vaticanului;
• Codex Ephraemi rescriptus (C 04), sec. V, păstrat în Biblioteca Naţională din Paris;
• Codex Bezae Cantabrigiensis (D 05), sec. V, donat de Théodore de Bèze Universităţii din Cambridge.

modifică Noul Testament în limba română

Prima traducere integrală este publicată în 1648 la Bălgrad (Alba Iulia), având titlul Noul Testament sau împăcarea au Leagea Noao a lui Isus Hristos, Domnului nostru, sub îngrijirea mitropolitului Simion Ştefan. Traducerea în limba română are la bază, în principal, noua versiune latină a lui Théodore de Bèze, comparată cu textul grecesc, cu Vulgata, cu Biblia slavonă de la Ostrog (1581) şi cu cea maghiară a lui Károlyi Gáspár (1590). Noul Testament de la Bălgrad va fi reeditat, sub auspiciile Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de la Alba Iulia, în 1988 şi în 1998.

modifică Note

1. ^ Vezi Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Paris, Seuil, 1996, p. 286
2. ^ R. Dupont-Roc, P. Mercier, Les manuscrits de la Bible et la critique textuelle, Paris, Cerf, 1997, p. 49-51

modifică Bibliografie

• Nicolae I. Nicolaescu, Grigorie Marcu, Sofron Vlad, Liviu G. Munteanu, Studiul Noului Testament, Manual pentru institutele teologice, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1977.
• Ioan Mircea, Dicţionar al Noului Testament, A-Z, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1984.
• Giuseppe Segalla, Panorama storico del Nuovo Testamento (col. „Leggere la Bibbia oggi”, 3.5), ed. a II-a, Brescia, Queriniana, 1992.
• Étienne Charpentier, Să citim Noul Testament, Bucureşti, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, 1999 (titlul original: Pour lire Le Nouveau Testament, Paris, Cerf, 1992).
• Stelian Tofană, Introducere în studiul Noului Testament, I: Text şi canon. Epoca Noului Testament, ed. a II-a, Cluj, Presa Universitară Clujeană, 2000.
• Sorin Marţian, Introducere în studiul Noului Testament, Cluj, Editura Napoca Star, 2003.