WikiPortallus: Câmpia Turzii.html

Denumirile anterioare Câmpiei Turzii au evoluat de-a lungul timpului astfel: Ghiriş-Sâncrai: 1219 = Villa Sancti Regis (satul regelui sfânt); sec.XIV = Villa Sancti Regis, Villa de Sancto Rege, Villa Zenthkiraly; sec.XV-XVI = Poss(essio) Zenthkyral, Zentkjraly; 1661 = Gyéres-Szent-Király; 1733 = Szent-Király; după 1830 = Sâncraj(u), Ghiriş-Sân-Craiu, Sâncraiu, Ghiriş Sân-Craiu; după 1 decembrie 1918 = Ghiriş-Sâncrai (sân = sfânt, crai = rege).

Ghiriş-Arieş: 1292 = Terra Gerusteleke (Pamântul lui Gerus); sec.XIV = Poss(essio) Gerusteleke, Terra Gerustelke; sec.XV-XVI = Terra Geres, Poss(essio) Gyerys, Gyeres; sec.XVII-XVIII = Gheres, Girisch, Aranyos Gyéres; sec.XIX = Gyirischu, Ghirişiu de Arieş, Ghiriş, Aranyosgyerés; 1904 = Ghiriş-Arieş; după 1 decembrie 1918 = Ghiriş-Arieş.

modifică Istoric

Cele mai vechi dovezi ale prezenţei omului pe aceste meleaguri datează din Neoliticul timpuriu (6500-3000 î.C.). Aceste urme constă din obiecte de piatră cioplită, descoperite pe malul stâng al Arieşului, între Valea Sărată şi CERCON Arieşul S.A. (fosta "Industria de Lut S.A.").

Din faza de tranziţie de la Neoliticul târziu la epoca timpurie a bronzului (1900-1700 î.C.) datează un mormânt tumular ^[6], descoperit in zona staţiei de transformatoare electrice şi a racordului CFR dintre Turda şi Războieni, cercetat parţial în 1967. Mormântul are dimensiuni apreciabile (diametrul maxim cca 50 m, înălţimea cca 2 m), acoperă o groapă mortuară (în care s-a găsit scheletul unui bărbat înalt si robust) şi a fost atribuit unor triburi de păstori nomazi, originari din stepele nord-pontice^[7], fiind un unicat în Transilvania.

Din perioada dacică s-au descoperit la Poiana (cartier turdean, la vest de Câmpia-Turzii) podoabe de argint, brăţări spiralice cu extremităţi ornamentate în formă de cap de şarpe şi coliere de sârmă răsucită, iar la marginea drumului Viişoara-Boian vase de lut ornamentate.

modifică Perioada romană

Nu s-au descoperit urme din perioada stapânirii romane (106-274 d.C.), desi nu departe era situat importantul castru roman Potaissa (azi Turda). Peste actualul teritoriu al Câmpiei-Turzii trecea un drum roman, care pleca de la Potaissa spre Mureşul superior şi se întâlnea cu drumul roman ce mergea de la „Salinae” (azi Ocna Mureş) spre satul Gligoreşti. Nu s-au găsit la Câmpia-Turzii din păcate urme sigure ale acestui drum. Ceva mai la sud, pe teritoriul satului Călăraşi, a fost identificată o porţiune a unui alt drum roman, ce unea Potaissa (azi Turda) cu Apulum (azi Alba Iulia).

Din epoca postromană s-au găsit mai multe dovezi arheologice în împrejurimi (la Turda şi la Urca). Din perioada marilor migraţii ale popoarelor este atestată trecerea prin zonă a Avarilor ^[8].

modifică Evul mediu

Cea mai veche informaţie scrisă şi păstrată despre Câmpia-Turzii se referă la satul Ghiriş-Sâncrai şi se află într-un document redactat în anul 1219 de cancelaria regală a Ungariei. Este vorba de actul de donaţie al regelui ungar Andreas II (1205-1235) în favoarea canonicilor Episcopiei Catolice din Esztergóm (Ungaria), prin care le era donat "un pământ în partea din Ardeal care se cheamă Vinţ" (azi Unirea, lângă Ocna Mureş). Unul dintre reperele de hotar care delimita acel teren se afla "pe drumul de lângă hotarul satului Chiend" (azi Plăieşti), în satul Villa Sancti Regis (satul regelui sfânt, mai târziu numit Ghiriş-Sâncrai). Ghiriş-Sâncrai era deci la acea dată domeniu de coroană.

Cel dintâi certificat de atestare al satului învecinat Ghiriş-Arieş este datat 1292, fiind un înscris prin care capitlul^[9] Episcopiei catolice din Alba-Iulia confirma ca Paul si Petru, fiii nobilului Gerus din Ghiriş-Arieş au vândut comitelui Ioan, fiul lui Urkund, nobil de Tordalaka (această mică aşezare medievală din apropiere nu mai există) pentru 30 de mărci un „pământ numit Terra Gerusteleke” (pământul lui Gerus), aflat în Comitatul Turda, „circa undam fluvii Aranias” („aproape de râul Arieş”) "cu toate folosinţele sale". Inceputurile celor 2 sate apropiate trebuie căutate anterior datării lor documentare ^[10].

În registrul de dijme papale dintre anii 1332-1337 figurează numai satul Ghiriş-Sâncrai (Villa Sancti Regis, Villa de Sancto Rege, Villa Zenthkiraly) ^[11]. În Ghiriş-Sâncrai exista deci o parohie romano-catolică, cu o populatie probabil formată din mai multe nationalităţi. În aceiaşi perioadă, Ghiriş-Arieş era locuit majoritar de români ortodocşi. În anul 1610 Ghiriş-Arieş a fost ridicat printr-o decizie a principelui Ardealului Gabriel Báthory (1608-1613) la rangul de târg, cu ocazia donării acestui domeniu (Gheres, Girisch) unui număr de 58 militari din garda princiară (care i-au salvat viaţa) şi înnobilării acestora. Domeniul cuprindea: satul şi castelul Aranyos-Gyéres ^[12], precum şi satele Tăureni, Tritenii de Sus, Tritenii de Jos, Iacobeni, Coc şi Boian. Ghiriş-Arieş a devenit târg si colonie militară, în timp ce Ghiriş-Sâncrai a rămas mai departe un sat cu economie feudală şi cu servituţi iobăgeşti. După 1763 Ghiriş-Arieş decade treptat, fiindu-i anulate drepturile şi privilegiile. În secolul XVIII castelul Ghiriş-Arieş a fost folosit drept cantonament militar şi sediu al grănicerilor. Ruinele sale se mai vedeau încă la mijlocul secolului XIX.

Bisericile româneşti (din lemn ^[13]) sunt atestate documentar pentru prima dată in anul 1733 (Ghiriş-Sâncrai) şi 1750 (Ghiriş-Arieş), dar construcţia lor se presupune că a fost mai devreme. Recensământul din anii 1784-1787 consemnează următorul număr de case: Ghiriş-Arieş = 101, Ghiriş-Sâncrai = 75. Un recensământ ulterior (1857) a consemnat următoarea situaţie a caselor: Ghiriş-Arieş = 246, Ghiriş-Sâncrai = 103.

În anul 1861, când localităţile privilegiate îşi redobândesc autonomia, Ghiriş-Arieşului i s-au restituit parţial privilegiile avute înaintea revoluţiei din 1848. În anul 1867 Ghiriş-Arieş trece din nou în rândul aşezărilor rurale cu statut de comună. Acest statut îl va păstra până în anul 1925, anul creerii comunei Câmpia-Turzii. În anul 1873 se dă în funcţiune linia ferată Războieni - Ghiriş-Arieş - Cluj. Calea ferată Câmpia Turzii-Turda s-a inaugurat la data de 19 iunie 1885.

În anul 1879 se construieşte o nouă şcoală românească în Ghiriş-Arieş, pe fundaţia unei şcoli mai vechi (azi Dispensarul TBC al Policlinicii). Între anii 1896-1898 se ridică Biserica Romano-Catolică din Ghiriş-Sâncrai. În 1898 comuna Ghiriş-Arieş dispunea de 321 case, iar satul învecinat Ghiriş-Sâncrai de 123 case. În 1907-1908 se construieşte în apropiere de Ghiriş-Arieş prima fabrică din zonă („Industria de lut S.A.”, azi: CERCON Arieşul S.A.). În anii 1910-1912 se ridică în Ghiriş-Arieş o Biserică Greco-Catolică din cărămidă, pe locul uneia mai vechi din lemn.

modifică Perioada interbelică

La Ghiriş-Arieş existau in anul 1920 (înaintea Reformei Agrare din 1921) trei mari latifundiari: Betegh Miklos, Statul Român (proprietar de drept al unei foste moşii a Statului Austro-Ungar) şi Parohia Reformată-Calvină. La Ghiriş-Sâncrai existau de asemenea trei mari latifundiari: Betegh Miklos şi soţia, văduva contelui (gróf) Bethlen Bálint (n. 1856, Beclean - d. 1913, Budapesta; căsătorit cu contesa Uzon Adalberta Béldi în 1882 la Cluj; contesa (n. 1863, Cluj - d. 1946, Budapesta) şi Illyés Olga (cu reşedinţa în Sâncraiul de Mureş). Chiar şi dupa Reforma Agrară din 1921, marii proprietari de pamânt au continuat să existe la Câmpia Turzii. Contele Bethlen Ödón îşi avea cea mai mare parte a moşiilor la Urca.

În 1921 Ghiriş-Arieş avea 364 case, iar Ghiriş-Sâncrai 119 case. Construirea fabricii „Industria Sârmei S.A.” în anul 1920 a contribuit esenţial la dezvoltarea comunei Ghiriş-Arieş. Tot în anul 1920 începe introducerea gazului metan în locuintele acestei comune.

Unificarea celor 2 localităţi (Ghiriş-Arieş cu Ghiriş-Sâncrai) a avut loc oficial în anul 1925, localitatea luând numele de comuna "Câmpia-Turzii", prin Decretul regal nr.2456 din 25 septembrie 1925. Unificarea a fost programată din 1924, când ordinul nr. 360 al primpretorului plasei Turda decidea unirea dintre comunele Ghiriş-Arieş, Ghiriş-Sâncrai şi Agârbiciu (actuala Viişoara). Consiliul comunal a acceptat unirea primelor două, nu însă şi pentru Viişoara, întrucât "terenul dintre localităţi este inundabil şi, deci, impropriu construcţiilor de locuinţe, apoi Agârbiciu, fiind comună săracă, prin unificare ar fi o povară pentru Ghiriş"^[14].

În anul 1930 se ridică o Biserică Greco-Catolică din cărămidă în cartierul Sâncrai (fost Ghiriş-Sâncrai), pe locul unei biserici mai vechi din lemn. În acel an în Câmpia-Turzii existau 797 clădiri. Stadionul sportiv s-a inaugurat în anul 1938, iar Palatul Culturii (ulterior numit Clubul Muncitoresc) în 1945 (construcţie impozantă, începută în 1942). Între 1943-1950 s-a construit Biserica Ortodoxă din centru.

modifică Monumente istorice

Următoarele obiective istorice din oraşul Câmpia Turzii au fost înscrise pe Lista Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj ^[15], elaborată de Ministerul Culturii si Cultelor din România în anul 2004:

modifică Stema municipiului

Se compune dintr-un scut despicat în două câmpuri de către un brâu argintiu (semnificând râul Arieş). În câmpul de jos, pe un fond roşu, este reprezentată o oală de turnat oţel, argintie, iar dedesubt două spice de grâu aurii. Câmpul superior este tăiat in două cartiere. Primul cartier, pe fond albastru, include două săbii încrucişate, cu vârfurile în sus (exprimă simbolic luptele pentru apărarea zonei). În cel de al doilea cartier, pe fond auriu, este un pergament desfăşurat, de culoarea argintului, cu cifrele 1219 (anul primei atestări documentare a localităţii). Deasupra scutului se află o coroană murală, argintie, formată din cinci turnuri crenelate (simbolizează faptul că aşezarea este un centru urban ridicat la rang de municipiu).

modifică Administraţie şi politică

La data de 8 mai 1946 Câmpia Turzii a fost declarată comună de categoria I, la data de 1 august 1952 oraş, iar la data de 11 noiembrie 1998 municipiu.

modifică Personalităţi

modifică Demografie

Conform datelor înregistrate la recensământul populaţiei din 2002, Câmpia Turzii număra 26.823 locuitori. De-a lungul timpului populaţia localităţii a evoluat astfel:

modifică Structura confesională

modifică Viaţa religioasă

modifică Lăcaşuri de cult

modifică Case parohiale

modifică Obiective turistice

modifică Cimitire

modifică Vezi şi

modifică Structuri militare

modifică Galerie cu fotografii

modifică Referinţe

modifică Legături externe

modifică Oraşe înfrăţite

modifică Note

^ Rezultatele alegerilor locale din 2008. Biroul Electoral Central. Accesat la data de 19 iunie 2008.
^ Populaţia la 1 iulie 2007, pe localităţi (în română). INSSE (4 aprilie 2008). Accesat la data de 4 aprilie 2008.
^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom şi 3 pentru alţi operatori de telefonie fixă
^ Trupul lui Mihai Viteazul nu este îngropat, cum uneori eronat se afirmă, la Câmpia Turzii, ci la cca 3 km sud de oraşul învecinat Turda.
^ Plasă: subdiviziune a unui judeţ, în vechea împărţire administrativă a ţării.
^ Tumul (pl. tumuli): movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din antichitate o înălţau deasupra mormintelor.
^ Pont: zona situată la nord de Marea Neagră.
^ În cartierul Şarât din Câmpia-Turzii s-au descoperit in anul 1912 morminte avare, cu schelete de oameni şi de cai, precum şi un inventar funerar auxiliar.
^ Capitlu = instituţie care conducea activitatea unei biserici sau unei mănăstiri catolice. A fost organizată în secolul VIII, iar în secolele XII-XIII s-a generalizat în toată Europa catolică.
^ Anii primelor atestări istorice ale unor localităţi din apropierea Câmpiei-Turzii: 1219 Dumbrava, Plăieşti, 1268 Luncani, 1270 Luna, Cluj, Hădăreni, 1288 Sănduleşti, Oprişani, 1289 Urca, Grindeni, 1291 Poiana, Bădeni, Războieni-Cetate, Gura Arieşului, 1293 Ceanu Mare, 1310 Mihai Viteazu (Sânmihaiul de Jos), 1318 Viişoara (Agârbiciu), 1332 Gligoreşti, Tritenii de Jos, 1333 Cheia.
^ În acest registru erau înscrise toate parohiile şi toţi preoţii din diecezele romano-catolice din Banat, Transilvania si Crişana.
^ Castelul Ghiriş-Arieş a fost amplasat pe partea stânga a drumului care duce spre Viişoara (azi str.G.Coşbuc).
^ Românii nu aveau drept în acel timp să-şi construiască biserici din piatră.
^ *Mihail Chioarean, Eugen Vescan, Valentin Vişinescu, Viişoara, studiu monografic, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000, Cluj-Napoca, ISBN 973-686-082-5, P. 28
^ http://www.cultura.ro/sectiuni/Patrimoniu/Monumente/lista/cluj.pdf
^ Această lege a pus capăt provizoratului care domina administraţia după 1918 şi a prevăzut norme unitare de organizare a statului român. Unităţile administrativ teritoriale din România erau: judeţele (conduse de prefecţi), plăşile (conduse de pretori), comunele urbane şi rurale, precum şi satele (conduse de primari).
^ ^a ^b Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate
^ Structura etno-demografică a României la recensământul din 2002
^ Ghiriş-Arieş: 565; Ghiriş-Sâncrai: 472
^ Ghiriş-Arieş: 1.168; Ghiriş-Sâncrai: 487
^ Ghiriş-Arieş: 1.815; Ghiriş-Sâncrai: 704
^ Dintre care 2.094 români, 1.463 maghiari, 227 ţigani, 207 evrei, 107 germani, 14 poloni ş.a. Sub aspect confesional, populaţia era alcătuită din 1.909 greco-catolici, 1.305 reformaţi-calvini, 363 romano-catolici, 212 ortodocşi, 208 mozaici, 92 unitarieni, 31 lutherani ş.a.
^ Structura etno-demografică a României la recensământul din 2002

Câmpia Turzii.html

Cuprins

modifică Etimologie